Jocurile puterii: rolul energiei în geopolitica modernă

Natura strategică a surselor de energie și a resurselor finite de combustibili fosili pune energia pe primul plan și în centrul geopoliticii și diplomației internaționale de astăzi. Cum poate fi folosită energia ca o metodă de recompensă sau șantaj în relațiile internaționale?

Secolul 21 a adus cu sine o creștere masivă a globalizării, iar sectorul energetic a fost la fel de afectat ca oricare altul. Dincolo de alegerea celui mai bun furnizor de gaze (pe care fiecare client este liber să o facă), alimentarea cu energie reprezintă o miză extrem de importantă.

Securitatea energetică este un efort transnațional de mulți ani, în special pentru acele țări care se bazează foarte mult pe importuri pentru a satisface cererea internă. Exemple proeminente includ Japonia, cu dependența sa de importurile de petrol din Orientul Mijlociu sau dominanța gazului rusesc pe multe piețe europene. În întreaga lume, există o rețea complexă de conexiuni energetice transfrontaliere și parteneriate de dezvoltare, iar energia joacă un rol din ce în ce mai important în diplomația internațională.

Lanțul de aprovizionare cu energie și necesitatea unei cooperări internaționale extinse pentru a-l dezvolta au fost recunoscute în mod explicit de liderii mondiali în 2006 la un summit al fostelor țări G8 – SUA, Franța, Rusia, Canada, Germania, Japonia, Italia și Marea Britanie – la Sankt Petersburg (aceasta a fost cu mult înainte de suspendarea din 2014 a Rusiei din G8 din cauza anexării Crimeii și retragerii ulterioare a țării din grup).

Gazul rusesc și pârghia europeană

Energia a jucat de mult un rol vital în tensiunile geopolitice dintre Rusia și Occident. Gigantul rusesc de gaz Gazprom furnizează aproape 40% din gazul european prin intermediul unei multitudini de conducte care traversează Europa de Est și Marea Baltică (Nord Stream). Acest lucru a determinat îngrijorarea continentală a dependenței excesive de aprovizionarea cu gaze dintr-o țară aflată în niște relații cu Occidentul la fel de geroase ca climatul său .

Aceste îngrijorări sunt oarecum justificate, întrucât Rusia și-a arătat dorința de a amenința – și chiar a amenințat, așa cum s-a întâmplat în 2006 și din nou în 2009 – cu întreruperea aprovizionării către Europa ca răspuns la disputele cu Ucraina, care transportă aproximativ 80% din gazul rusesc vândut în Europa.

„Gigantul susținut de statul rus, Gazprom, a crescut în mod constant dependența Europei de Vest de gazul rusesc în ultimii ani, clienții importanți fiind Germania și Țările de Jos. Rusia furnizează în prezent 35% din gazul european; la rândul său, 44% din gazele britanice provin din conducte europene. Având Rusia drept blocaj pentru aprovizionarea cu gaze a Marii Britanii, tensiunile diplomatice cu guvernul rus ar putea avea efecte drastice asupra prețurilor energiei din Marea Britanie.”, a declarat Phil Foster, director general al Love Energy Savings, cel mai mare furnizor de energie din Marea Britanie.

De aceea, Europa încearcă să caute soluții pentru a evita dependența de gazul rusesc, diversificându-și aprovizionarea cu gaze din țări precum SUA și Qatar.